Filmul măcelului din Israel. Teroriștii Hamas aruncau grenade în buncărele ticsite: ”M-am băgat sub cadavre, așa am scăpat”
Ministerul român de Externe a confirmat sâmbătă seară că alți doi cetățeni româno - israelieni au murit. Un al treilea este dat dispărut.
Pe de altă parte, între două alarme de rachete în Israel, se țin șir funeraliile pentru victimele atrocităților comise de teroriștii Hamas.
Între timp, mortiere lansate dinspre Liban au rănit 5 israelieni în nordul țării. Iar dinspre Gaza, noi salve de rachete Hamas au vizat Beer Sheva și Tel Aviv.
De altfel, cu școlile închise inclusiv săptămâna viitoare și o parte însemnată a forței de muncă sub ordin de mobilizare, viața e dată peste cap în țara cu puțin peste 9 milioane de locuitori.
Guy Danon, supravietuitor: ”Am stat ascunși 8 ore în tufișuri. La un moment dat, am crezut că suntem înconjurați, atât de aproape erau împușcăturile... Ne-am zis că asta e fost, noi urmăm...”.
Gal Bukshpan, Nova Festival Survivor: ”Știu oameni care au stat 12 ore ascunși în tufișuri, nemișcați, și au scăpat. Dar știu și de alții care au încercat să se ascundă și au murit”.
”M-am băgat sub cadavre, așa am scăpat”
Într-adevăr, unii au scăpat fugind, alții ascunzându-se ori prefăcându-se morți. Doar hazardul le-a decis soarta. Nu contenesc să apară imagini și mărturii zguduitoare despre măcelul dezlănțuit de teroriștii Hamas în urmă cu exact o săptămână. Fiecare poveste dă fiori.
„M-am ascuns în tufișuri cu alte trei fete. Ne-am acoperit cu frunze. Am încercat să luăm legătura cu poliția. Nu au răspuns multă vreme, iar când au răspuns ne-au spus că suntem pe cont propriu, fiindcă mulți alți oameni erau uciși și răpiți”.
Sâmbăta trecută, la 6 și jumate dimineața, festivalul Supernova era în toi când, brusc, muzica s-a oprit.
Se simte un strop de frustrare, dar nici vorbă de panică, deși se văd în zare rachetele Hamas, devenite parte din rutină pentru această zonă a țării.
Câteva minute mai târziu, unii încep totuși să se îndrepte înspre mașini. Alții se precipită către adăposturile din zonă. Fuseseră însă urmăriți de teroriștii care au aruncat grenade în buncăre.
Jurnaliștii CNN au identificat cel puțin patru buncăre din împrejurimile festivalului atacate de Hamas în acest fel. Toate erau ticsite de oameni.
”Au aruncat trei grenade înăuntru, una după alta, apoi au intrat, ca să se asigure că toți sunt morți. I-au împușcat pe toți și au luat cu ei două fete. M-am băgat sub cadavre, nu erau lângă mine, erau peste mine. Așa am scăpat cu viață. Erau 30 de oameni înăuntru. Cred că doar șapte au supraviețuit”.
Din mărturiile supraviețuitorilor și filmările cu telefonul reiese că teroriștii au înconjurat locul în care se desfășura festivalul din trei direcții, sud, nord și vest, forțându-i pe tineri să fugă pe câmpurile din est. Unde de asemenea i-au vânat cu arme și grenade.
”Nu am reușit să-i apărăm, mi-e rușine să spun că nu ne-am făcut datoria”
Gal Bukshpan, în tricou alb în aceste imagini, este unul dintre norocoșii care au avut zile. Viața lui însă nu va mai fi la fel.
Gal Bukshpan, Nova Festival Survivor: ”Eram ca niște ținte în poligon. Teroriștii veneau în valuri, cu sutele, auzeai gloanțele șuierând”.
Aflând că se întâmplă ceva extrem de grav, acest general în retragere a fugit fără să stea pe gânduri către graniță.
Israel Ziv, general în retragere: ”Erau foarte puține forțe israeliene pe teren, m-am alăturat lor și am mers din loc în loc. Au fost multe confruntări cu cei din Hamas, care erau foarte mulți. În toată cariera mea n-am mai văzut crime atât de îngrozitoare. Femei ținându-și în brațe copiii împușcați, familii împușcate în șifoniere, unde erau ascunse, victime călcate cu mașinile pe cap. Iar noi n-am reușit să-i apărăm, mi-e rușine să spun că nu ne-am făcut datoria. Am eșuat în a-i apăra... E o umilință personală și o umilință națională”.
La nici trei ore după lansarea atacului, apăreau deja primele înregistrări cu ostatici târâți în Gaza. Pe mâna unui tânăr se vede brățara de participant la festival, iar acesta poartă tricoul firmei de securitate care se ocupa de pază la eveniment.
În acest timp, rețelele de socializare sunt inundate cu un flux imens de dezinformări, propagandă și teorii ale conspirației.
Lucy Aharish, Arab-Israeli TV Reporter & Anchor, Channel 13: ”Îmi pare rău că mă folosesc de microfon ca să transmit acest mesaj, dar, ca jurnalist, microfonul e singura mea armă. De sâmbătă dimineață, suntem atacați în mod brutal, barbar de o organizație teroristă inumană”.
O cincime din populația Israelului este formată din arabi, atât musulmani, cât și creștini. Masacrul de sâmbăta trecută le-a expus dramatic sfâșierea identitară, care îi frământă dintotdeauna.
”Ce fac cei din Hamas nu îi face buni musulmani, ci monștri”
Lucy Aharish este primul jurnalist arab musulman ajuns prezentator de știri la un canal de televiziune israelian.
Lucy Aharish, Arab-Israeli TV Reporter & Anchor, Channel 13: ”Când îi aud pe unii spunându-mi ori scriind că atacul asupra Israelului e o minciună, o înscenare, nu pot rămâne tăcută. Nu e nicio minciună! E purul adevăr! Minciunile răspândite de propaganda Hamas sunt o crimă în sine. Și le cer colegilor mei arabi să nu le răspândească. Ca musulmană și ca arabă, vă spun că nu acesta este Islamul! Ce fac cei din Hamas în numele religiei nu îi face buni musulmani, ci monștri! Oamenii trebuie să înțeleaga că Dumnezeu (Allah) nu-și dorește asta!”.
La rândul lui, Nusseir Yassin, musulman israelian, este unul dintre cei mai populari influenceri din lumea arabă. Și el a ținut să transmită un mesaj fără echivoc în condițiile în care islamiștii au chemat lumea arabă să se solidarizeze cu Hamas.
”Uneori ai nevoie de un asemenea șoc ca să vezi limpede, ca să înțeleg că nu vreau să trăiesc sub un guvern palestinian", a scris Yassin pe contul său de pe rețeaua X.
Cotidianul german Die Welt a publicat numele celor peste 1.300 de oameni uciși de teroriștii care au năvălit în Israel sâmbăta trecută.
”Dintotdeauna lupt cu identitatea mea: palestinian născut în Israel. Mulți prieteni de-ai mei refuză până să și pronunțe numele Israel. După recentele evenimente, toată frământarea mea s-a transformat în furie. Știu că nu vreau să trăiesc sub un guvern palestinian. Nu sunt evreu, dar Israelul e casa mea. Astăzi, sunt în primul rând israelian și abia în al doilea rând palestinian. Uneori, ai nevoie de un asemenea șoc ca să vezi limpede situația”.
