Pacienții români care au nevoie de recuperare medicală se chinuie din incompetența unor funcționari nepăsători
Recuperare fără scăpare, partea I. Vorbim despre recuperarea medicală, mai precis despre lipsa ei. Există locuri în care s-ar putea face, dar clădirile zac abandonate, nefolosite, din incompetența unor funcționari nepăsători la suferința oamenilor.
Și mai grav stau lucruruile atunci când vorbim de reabilitarea persoanelor care consumă droguri.
În România, există o singură clinică acreditată de statul român să facă o astfel de terapie. E privată și are șase pacienți. Asta deși crește alarmant numărul consumatorilor de droguri.
Într-o clădire din care bucăți de pereți se prăbușes, funcționează Institutul Naţional de Expertiză Medicală şi Recuperare a Capacităţii de Muncă. Aproape 6.000 de pacienți sunt internați în fiecare an aici.
Pentru recuperarea lor, locul e dotat cu bazine de înot care n-au fost gândite însă și cu rampă de acces. Așa că stau acoperite cu placaj de aproape 20 de ani.
Într-o altă încăpere, alt bazin înconjurat de un zid înalt, fară rampa. Delia Arsani este terapeut coordonator.
Delia Arsani: „Noi sperăm că fondurile vor veni și spre noi. Ne chinuim de foarte mult timp.”
Mândria locului este bazinul mare de înot, singurul bazin dintr-o instituție a statului dedicat recuperării pacienților cu amputații. E închis de mai bine de un an și jumătate.
Cum tavanul a mucegăit și a început să cadă peste pacienți, bazinul a fost golit de apă și închis. Institutul e în subordinea Casei Naționale de Pensii, aflată la rândul sau, în subordinea minisiterului Muncii.
Clădirea aparține Administrației Spitalelor București-ASSMB, aflată în subordinea Primăriei Capitalei. Multe instituții cu un lanț întreg de șefi care își pasează răspunderea de la unul la altul. Din incompetenta lor suferă oamenii care vin să se trateze aici.
Oana Sivache, fost director ASSMB: „Practic, Bucureștiul nu are un bazin de recuperare, cel puțin în spitalele administrate de noi, și atunci acest spațiu ar trebui consolidat, reabilitat și dat în folosință pacienților.”
Oana Sivache era în timpul acestei filmări director ASSMB. Nu mai este întrucât a fost pusă sub control judiciar de DNA pentru luare de mită, și înlocuită din funcție. În fața camerei susținea că luptă pentru aducerea acestui spațiu la standarde. A rămas însă, doar la stadiul de declarații.
În sala de kinoto, aparatele sunt de la începutul anilor 2000. Unele sunt sunt doar de decor, scoase din uz.
Delia Arsani, terapeut coordonator: „Al doilea cablu era aici. S-a făcut referat pentru asta. Așteptăm ofertă din partea companiilor care se ocupă.
Rerpoter: De cât timp așteptați?
Delia Arsani, terapeut coordonator: De vreun an, să se schimbe un cablu.
Reporter: Cât ar putea să coste un cablu...o suta de euro.
Delia Arsani, terapeut coordonator: Fiind aparatura veche nu sunt comercianți”.
Nici bicicletele nu mai funcționează de ani buni.
Cabinetul alăturat este dedicat imapachetarilor cu parafină.
Delia Arsani, terapeut coordonator: „Din păcate aparatul este defect acum și este la reparat.
Reporter: De cât timp e defect?
Delia Arsani, terapeut coordonator: Are câteva luni. Costurile sunt destul de mari. Așteptam niște oferte. Aparatura destul de veche, se strică, acestea au aproape 20 de ani. Lucram cu ce avem.”
Terapeutul coordonator susține că ar fi nevoie de 200.000 de euro pentru dotarea acestui loc, a făcut solicitări dar, nimic.
Acest domn este administatorul institutului. L-am întrebat cate saloane sunt aici.
Reporter: „Câte saloane?
Administrator: N-aș putea să vă spun, nu stiu exact cum se împart. Sunt niște saloane duble.
Reporter: Dumneavoastră sunteți director?
Administrator: Nu sunt director.. sunt administrator.
Reporter: Administrator.. Nu știți câte saloane sunt?”
Multe saloane sunt goale. E un spațiu uriaș care, însă, se dărâmă pentru că nimeni nu învestește aici. Directorul Institutului Corina Gritac nu a putut să participe la aceasta filmare. Așa că m-am întors într-o alta zi, dar directorul Gritac nici macar nu m-a primit în instituție.
După îndelungi insistențe, la fața locului a venit șeful Casei Națioanele de Pensii care finanțează Institutul. În 2023 a dat aproape 24 de milioane din care 22 de miliaone s-au dus pe salariile angajaților, bani de la guvern. Cu toate că nu a suferit un accident de muncă, președintele s-a recuperat aici.
Daniel Baciu, președinte Casa Națională de Pensii: „Inclusiv eu am făcut recuperare aici. Am avut o problemă la spate, lombară, și după recuperare m-am simțit foarte bine.
Reporter: Și ați folosit echipamentele de jos?
Daniel Baciu, președinte Casa Națională de Pensii: Nu am avut nevoie de echipamente. Am făcut recuperare fizică și gimnastică medicală și unde electromagnetice.”
Bani pentru dotarea locului nu sunt, dar președintele Baciu consideră că nici nu prea e nevoie de investiție.
Daniel Baciu, președinte Casa Națională de Pensii: „Avem tot felul de aparte, dacă mergeți să filmați vedeți că sunt aparate în fiecare cabinet.
Reporter: Care sunt din momentul în care institutul s-a mutat aici. Sunt vechi de 20 de ani.
Daniel Baciu, președinte Casa Națională de Pensii: „E posibil așa să fie”.
Așa că am pornit într-un tur prin spital. A văzut bazinele, a ridicat din umeri, a văzut sălile de recuperare. Din toată această sală, singurul aparat care mai fucntioneaza este o bicicletă. În fața președintelui, angajații n-au avut curajul să se plângă. Le-a zâmbit larg și a plecat.
Daniel Baciu, președinte Casa Națională de Pensii: „Nu arată rău.
Reporter: Este veche. Se poate întâmplă orice.
Daniel Baciu, președinte Casa Națională de Pensii: Până în iulie nu avem bani de investiți și știți că toate instituțiile au această problemă.”
În iulie, președintele Casei de Pensii speră să obțină de la guvern 50.000 de euro pentru dotări în Institut. Ar fi nevoie de 2 milioane de euro. Nu are de unde să-i ia. Fonduri europene nu poate accesa pentru că spațiul aparține ASSMB care nu investește într-o clădire pe care n-o folosește.
Daniel Baciu, președinte Casa Națională de Pensii: „Există o notă și încercăm să luam pe fonduri europene.
Reporter: Pai și spuneți că nu e spațiul dumneavoastră?
Daniel Baciu, președinte Casa Națională de Pensii: Pai nu putem dar trebuie să vorbim cu colegii de la ASSMB să acceseze aceste fonduri europene.”
Daca președintele Casei s-ar fi așezat la aceeași masă cu directorul ASSMB poate ar fi găsit o soluție. Până acum n-au făcut-o. Și cum directorul ASSMB a fost înlocuit, rămâne de văzut dacă se vă înțelege cu următorul.
O dovadă despre cum funcționează lucruruile la noi cu șefii numiți și controlați politic, care nu prea se lasă impresionați de suferința și disconfortul pacienților.
Recupararea în Romania e neglijată. Avem multe stațiuni, adevărate comoriu de care pur și simplu noi românii ne-am bătut joc în ultimii 30 și ceva de ani.
Herculane, Borsec, Baile Tușnad și alte peste 20 de astfel de locuri se daramă, neglijate de statul incapabil să le puna în valoare. Profesorul Gelu Onose conduce secția de recuperare de la spitalul Bagdasar Arseni. A rămas într-un scaun cu rotile în urma unui accident.
Gelu Onose, șeful Secției de Recuperare Spitalul Bagdasar Arseni: „Adevărata viziune e că recuperarea este o adevărată investiție. Inclusiv în revenirea oamenilor la viață socială și în producție, s-a redevină contribuabili, nu asistați sociali. Ar trebui să fie privită ca investiție, nu ca o chestiune de lux. Domnule zi merci că ai scapăt cu viață, ai scapăt cu un picior.”
În 2008 a primit medalia de aur la salonul Salonul de Invenții de la Geneva pentru un exoschelet care ar fi putut să ajute pacienții să meargă.
Gelu Onose, șeful Secției de Recuperare Spitalul Bagdasar Arseni: „Am fost printre primii, umăr la umăr cu japonezii, laureați cu această medalie. Și a venit criza din 2009, și primele fonduri de acolo, s-a tăia, și nu reușim să refacem o finanțare”.
De altfel, fonduri nu prea are nici pentru recuperarea pacienților. Mai toate dotările din sala de recuperare vin din sponsorizări.
În loc să îi ajute oameni să fie sănătoși, să se poată întoarce în activitate statul preferă să plătească pensii pentru dizabilități. Într-o țară de nici 19 milioane de locuitori aproape un milion sunt încardați cu dizabilități.
 (5).webp)
