Marșul Eroilor pe străzile Timișoarei, la 32 de ani de la izbucnirea Revoluției. Femeie: „Mă întreb poate ce am câștigat?”
Peste 200 de timișoreni au participat joi seară la Marșul Eroilor. Au trecut 32 de ani de când scânteia Revoluției s-a aprins acolo.
Suporterii echipei locale de fotbal au pornit în marș prin centrul orașului și prin puncte-cheie ale Revoluției din 1989.
I-au comemorat pe cei care au făcut sacrificiul suprem în numele libertății pentru că, așa cum se scandează de fiecare dată, „Eroii nu mor niciodată!”
Sute de oameni au venit să aprindă lumânări pe treptele Catedralei Mitropolitane. În urmă cu 32 de ani, în acel loc, mai mulți tineri au murit secerați de gloanțe.
Manifestanții au plecat apoi în marş spre Piața Victoriei - inima evenimentelor de atunci - și la Cimitirul Eroilor, unde își dorm acum somnul de veci o parte dintre victimele Revoluției.
Scânteia Revoluției s-a aprins în fața casei pastorului Laszlo Tokes. Cu un curaj nepermis pentru acele vremuri, primii revoluţionari au strigat acolo libertate și au scandat împotriva regimului comunist. A doua zi, Timișoara plătea acest curaj - cu vieți omenești.
Tânăr: „Libertate, ăsta e principalul mesaj...mulțumire și un omagiu adus celor care au murit, ca noi să putem ieși în strada să scandăm libertate acum. Cinste lor. Am crescut cu poveștile lui decembrie ‘89 în casă de când eram mic, poate am înțeles mai mult decât generațiile tinere de acum.”
Tânăr: „Îi comemorăm pe cei care ne-au adus în postura de a vorbi liberi, e un moment de readucere aminte, cu prețul vieţii ne-au facilitat libertate.”
Femeie: „A fost în centru. N-a putut să vorbească cum a strigat. Acum nu mai poate, că e bolnav. Mă întreb poate ce am câștigat? Cei tineri consideră că și-au câștigat? Dreptul a ce? A cuvântului?”
Timișoara îmbracă astăzi haine cernite, de doliu, în memoria primelor victime de la revoluție: 66 de oameni secerați de gloanțe, într-o singură zi.
 (5).webp)
