Adi Despot, martor la tragedia din Colectiv. "Eram furios, cum să ard de viu?"
TRAUMA COLECTIV(Ă), partea I. Povestile de cosmar si marturiile supravietuitorilor din incendiul mistuitor din 30 octombrie au miscat o tara intreaga. Teribil de dureros, societatea a inceput sa realizeze unde e nevoie sa-si puna lucrurile in ordine.
EMISIUNEA A FOST DIFUZATĂ INIŢIAL PE 22 NOIEMBRIE 2015
Aproape 500 de tineri s-au adunat intr-un club din centrul Bucurestiului pentru un concert : lansarea ultimului album Goodbye to Gravity. O seara de vineri linistita ce nu parea sa anunte dezastrul ce avea sa zguduie Romania. In timpul celei de-a cincea piese din concert, organizatorii au pornit un joc de artificii.
Adrian Despot povesteste: “Era cam asa, a cincea, a sasea. am iesit, tot tavanul era in flacari. Stiam ca au un moment pirotehnic sa spunem, dar asa ceva nu vazusem. Recunosc ca am stat o secunda doua sa ma intreb daca este efectul, ca n-am vazut un asemenea foc sa arda cu o asemenea valvataie.”
Doar cateva secunde au fost necesare pana cand intreg clubul sa fie cuprins de flacari si fum inecacios. Singura usa deschisa a fost blocata de zeci de persoane disperate sa fuga din fata focului.
“Un munte de oameni, un munte de oameni, cred ca erau 50 de oameni acolo claie peste gramada, m-am tarat pe ei, peste ei, pe langa ei”, povesteste Mihai Bancila, unul dintre supravietuitori. “Am escaladat asa multimea, am mai stins polarul unei fete care ardea langa mine, si cand am vazut iesirea, calare pe muntele ala de oameni, am zis ca pot sa lesin, nu stiu, am intins mana, cineva de afara m-a tras…”
“In momentul in care am simtit ca presiunea de corpuri de peste mine a inceput sa fie mai mica, am reusit sa-mi scot picioarele, m-am ridicat in picioare si-am iesit afara. In momentul in care m-am ridicat in picioare, din spatele meu din club nu mai iesea nimeni, nu se mai impingea nimeni. Deci am stat, nu pot sa spun cat am stat in containerul ala, dar, am stat ceva. In momentul in care am iesit afara, probabil au fost cateva momente in care am incercat sa-mi revin si am vazut campul de lupta de afara, pentru ca acolo era ceva ingrozitor”, povesteste si Adi Despot. “Grupul acela de oameni ardea, ardea cu flacara, ardeau oameni, ardeau oamenii de pe ei.“
“ Deja ce iesea de acolo nu se mai putea numi fiinta”, spune un alt supravietuitor. “Ieseau niste zombie, efectiv niste zombie. Ce m-a socat ca multi ieseau pe picioarele lor, erau perfect constienti, dar mai faceau 10 pasi si cadeau. Si acolo ramaneau.”
O intamplare nefericita ce putea fi evitata - tragedia de la Colectiv este rezultatul unui cumul de vinovatii si evenimente nefaste. Neglijenta? Coruptie? Prostie? Inconstienta? Lacomie?
“Eram furios, e normal, m-au incercat toate starile, eram furios, cum sa ard de viu, oricat de pacatos, ca nici unul dintre noi nu e fara de pacate, dar cum sa ard de viu…”, spune Adi Despot. ”In povestea asta e vorba de responsabilitate. Niste oameni, pana la urma conjunctura asta nefasta, OK, nu poti s-o pui pe seama destinului, karmei sau lui Dumnezeu... Este un mare lant de lipsa de responsabilitate, de lipsa de pregatiri, mare lant de erori. toate umane. Trebuie sa invatam din lucrul asta.”
Clubul Colectiv este situat in centrul Bucurestiului, in incinta fostei fabrici de incaltaminte Pionierul. In atelierele unde altadata se produceau adidasi, acum sunt cluburi de noapte, sali de dans sau de intretinere corporala, birouri de firme sau organizatii nonguvernamentale. Chiriasii au ales aceasta locatie pentru ca, desi conditiile sunt precare, chiriile sunt mici pentru un spatiu in centrul orasului.
Primele cladiri de aici au fost construite in anii 1920-1930. Pe cheiul Dambovitei, aflat atunci in afara orasului, industriasul Nicola Prodanof a pus bazele celui mai mare complex de productie de incaltaminte din Romania. Denumite initial Tabacaria Nationala, Talpa sau Bourul, fabricile au fost nationalizate la inceputul anilor 50.
In urma cu mai bine de 3 ani, reprezentantul familiei dezmostenita de comunisti, Prodanof, marturisea greutatile prin care au trecut, dar si calvarul in incercarea de a recupera averea de care au fost deposedati.
In 1994 prin programul Mebo, Pionierul ajunge pe mainile fostilor directori comunisti care duc fabrica la ruina. La sfarsitul anului 2006, un om de afaceri israelian Gideon Zelivansky s-a decis sa achizitioneze, in scopul revanzarii, imobilul format din terenul in suprafata de 15681 de mp si constructii de 10932 mp de la Pionierul. Controversatul om de afaceri a pus la cale o inginerie financiara: prin intermediul unei companii nou infiintate ZG Proiect Solid Developer, cumpara pachetul majoritar de actiuni cu o suma modica, diminueaza prin majorare de capital participatia celorlalti actionari pentru a putea vinde cladirile si terenul.
ZG Proiect face niste imprumuturi fictive de la un offshore din Cipru, Teamset Consultants controlat tot de acelasi afacerist, in contul carora cedeaza toate bunurile imobiliare detinute de Pionierul. Astfel, printr-o manevra abila, fara a plati statului roman impozite, dar prejudiciind si ceilalti actionari, Gideon Zelivansky controleaza Pionierul. Prejudiciul identificat de DNA intr-un dosar instrumentat din 2013 este de aproape 12 milioane de lei.
Istoria de aproape 70 de ani de productie a fost intrerupta in anii 2000. Halele unde altadata se faceau adidasii romanesti au ajuns acum sa fie inchiriate pe sume modice. 44 de firme sunt inregistrate ca avand sediu in strada Tabacarilor numarul 7, dar nimeni nu a expertizat tehnic cladirile aflate in centrul Bucurestiului.
Substante toxice au intrat in structura, armatura este mancata, tehnologiile poluante si-au spus cuvantul in timp si nimeni nu s-a invrednicit sa verifice cladirile de la Pionierul. Institutia abilitata sa faca acest lucru este Inspectoratul de stat in constructii - orice imobil care isi schimba destinatia si functionalitatea intra sub incidenta Legii pentru calitatea in constructii.
"Facem un control care este in derulare”, spune purtatorul de cuvant al ISC, care nu poate raspunde acum daca institutia a avizat cladirea. “La ora aceasta institutia nu are un punct de vedere public pentru ca noi avem o responsabilitate”.
In ciuda solicitarilor repetate pentru a defini intr-un interviu filmat rolul ISC in lantul de control si obiectivele si atributiile, dar si parghiile de control am primit raspunsuri ambigue. Intr-un raspuns trimis la redactie, ISC recunoaste atributiile pe care le are si in ceea ce priveste utilizarea imobilelor, nu doar in faza de executie.
"Obiectivele principale ale ISC sunt:
1. Urmarirea modului de aplicare a cadrului normative si de reglementare in domeniile: calitatii in constructii, in toate etapele, de conceptie, proiectare, executie, receptive, utilizare si postutilizare, indiferent de forma de proprietate sau destinatia constructiilor;
(…)
2. Asigurarea activitatii de monitorizare, control si evaluare, precum si diseminarea si culegerea informatiilor pe piata constructiilor, se arata in comunicatul ISC
Niculae Mira este profesor de instalatii electrice la Universitatea tehnica de constructii Bucuresti. ”Exploatarea este in mare suferinta”, spune el. “Desi legislatia prevede normative precise pentru exploatare, cu reviziile care trebuiesc facute, cu reviziile care trebuiesc facute pe activitatea de exploatare"
Bucurestiul este plin de situri industriale abandonate care si-au schimbat destinatia si care sunt adevarate bombe pentru populatie.
"Controlalele desfasurate de ISC nu verifica aspecte privind cerinta fundamentala de securitatea la incendiu", se arata in comunicatul ISC. “Mi se pare ciudat, conform legii 10, daca faci o verificare trebuie sa faci la toate cerintele”, spune profesorul Mira. “Nu se poate, ISC trebuie sa verifice ca acea cladire are toate cerintele. Formularea asta este cel putin ciudata pentru mine Nu verifica nu numai securitatea, dar si celelalte cerinte, poate asa ar fi fost corect"
Sursa: Pro TV
Etichete: incendiu, inspectie, legislatie, ancheta, siguranta, constructii, colectiv, adi despot, Pionierul, ISC,
Dată publicare:
30-10-2019 11:37
